forostoi [At: VAIDA / V: ~răstăi, ~răstui, ~trăi, ~tui / Pzi: ~esc / E: mg forrasztani] 1 vt A uni două obiecte solide unul de altul Si: forosti (1). 2 vt A uni două bucăți de metal prin topirea acestora Si: forosti (2). 3 vr (D. o rană, pex, o boală) A se vindeca.

forostoi vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte) a uni, a lipi, a închega. 2. (refl.; despre fier) a se întări, a se căli. 3. (refl.; despre răni, fracturi, boli) a se vindeca, a se închide, a se cicatriza.