O definiție pentru forcăire
Regionalisme / arhaisme
forcăi, vb. IV (reg.) a forăi (v.).
Intrare: forcăire
forcăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||