5 definiții pentru foitaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

foitaș sn [At: POP. / P: ? / V: făi~ / Pl: ? / E: mg fojtás cf fuituialâ] (Trs) 1 (Înv) Bucată de hârtie (mai rar de pânză) cu care se astupa ermetic țeava puștilor încărcate. 2 (Pex) Capac. 3 Încărcătură a armelor de tip vechi.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

foitáș (-șuri), s. n. – Vergea de armă de foc. – Var. făitaș. Mag. foitas (Cihac, II, 501; DAR). – Der. fuitui (var. fultui), vb. (a umple cu cîlți), cf. mag. fojtani; fuituială (var. fultuială, hultuială), s. f. (cîlți; vergea); fuituitor, s. n. (Trans., băț cu care se bat cîlții), ale cărui var. indică o încrucișare cu foltic, folticos, ca și fultuc, s. n. (perniță; parazit la lînei). După opinia greșită a lui Philippide, Principii, 90, aceste cuvinte pleacă de la lat. fulcio.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

foitáș, foitáșe, s.n. (reg., înv.) bucată de hârtie (sau de zdreanță) cu care se astupau țevile puștilor vechi; încărcătura unei astfel de puști.

foitáș, foitașuri, (făitaș), s.n. – (reg.; min.) Material, de obicei lut, cu care se umple găurile, după ce s-a așezat în el explozibilul (Gh. Pop, 1971: 98). – Din magh. fojtás „înecare; astupare” (Cihac, DA cf. DER; MDA).

foitáș, -uri, (făitaș), s.n. – (min.) Material, de obicei lut, cu care se umple găurile, după ce s-a așezat în el explozibilul (Gh. Pop 1971: 98). – Magh. fojtás „înecare; astupare” (Cihac, DA cf. DER).

Intrare: foitaș
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foitaș
  • foitașul
  • foitașu‑
plural
  • foitașe
  • foitașele
genitiv-dativ singular
  • foitaș
  • foitașului
plural
  • foitașe
  • foitașelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • foitaș
  • foitașul
  • foitașu‑
plural
  • foitașuri
  • foitașurile
genitiv-dativ singular
  • foitaș
  • foitașului
plural
  • foitașuri
  • foitașurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)