O definiție pentru foflâncare
Arhaisme și regionalisme
foflânca vb. I refl. (reg.) a-și îndoi spatele încolo și încoace.
Intrare: foflâncare
foflâncare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||