focărí, focăresc, (focăli), v.t. 1. A ațâța focul. 2. A întreține focul un timp îndelungat: „La Crăciun focăre tătă noaptea” (Faiciuc, 1998). 3. A încălzi: „Un șpor pentru focărit” (Câmpeanu, 2016: 186). – Din foc + suf. -ări.

focări, focăresc, (focăli), vb. tranz. – 1. A ațâța focul. 2. A întreține focul un timp îndelungat: „La Crăciun focăre tătă noaptea” (Faiciuc, 1998). – Din foc + suf. -ări.

focări, focăresc, (focăli), vb. tranz. – 1. A ațâța focul. 2. A întreține focul un timp îndelungat: „La Crăciun focăre tătă noaptea” (Faicuc, 1998). – Din foc + -ări.