3 definiții pentru foc

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ARMĂ (pl. -me) sf. 1 ⚔️ Instrument, unealtă făcută anume pentru a servi cuiva să se apere sau să lovească în cineva: ~ albă 👉 ALB; ~ de foc 👉 FOC; ~ ofensivă 👉 OFENSIV; ~ defensivă 👉 DEFENSIV; ~ portativă 👉 PORTATIV; ~ de vînat, de tir, de salon, de războiu; a lua armele, a se înarma fie pentru a ataca, fie pentru a se apăra; a chema la arme, a strînge soldații, cetățenii cari pot purta arme, spre a fi gata de atac sau de apărare; de aci: la arme! strigăt prin care se chiamă soldații, cetățenii ca să ia armele; a depune armele, a se preda, a înceta lupta, războiul 2 Sală de arme, un fel de galerie în care se află așezate în ordine și bine întreținute tot soiul de arme; loc unde se învață mînuirea armelor 3 🎖️ Se zice despre diferitele feluri de trupe care compun o armată, adică infanteria, cavaleria, artileria, geniul, aviația: în ce ~ ai servit? 4 pl. Meșteșugul mînuirii armelor 5 🎖️ pl. fig. Războiu, luptă, expedițiune militară; frate de arme, tovarăș de luptă; a ridica arme(le), a se apuca de arme, a începe războiul, a declara, a purta războiu 6 pl. fig. În sens moral, se zice despre tot ce slujește spre a combate pe cineva, spre a face să dispară o greșală, spre a nimici o pasiune, etc.: armele rațiunii, adevărului, calomniei, etc.; se întrebuințează uneori și la sg.: calomnia este totdeauna arma invidioșilor 7 pl. 🛡 Semnele simbolice distinctive ale unei țări, unui oraș, unei familii nobile, marcă, stemă [lat. arma, în parte cu accepțiunile fr. arme].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+foc1 (fam.) adv. (supărat ~/~ de supărat)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Coloana de foc – e o aluzie la coloana de foc sau de fum, despre care Biblia povestește că mergea înainte, călăuzind pe evrei prin deșert, în drum spre „pămîntul făgăduinței”. Literatura (mai ales poezia) a transformat această coloană într-o imagine, fie pentru a compara cu ea flacăra interioară care îndrumă pe om, printre vicisitudinile vieții, spre un țel înalt, fie – așa cum o folosește Lamartine – spre a spune că, aidoma acestei coloane, idealul de libertate conduce popoarele către pămîntul făgăduinței, ce-l rîvnesc. BIB

Intrare: foc
foc2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • foc