FLUIERĂ 👉 FLUIER.

FLUIER (pl. -re) sn., ❍FLUIERĂ (pl. -re) Tr.-Carp. 1 🎼 Instrument muzical alcătuit dintr’o țeavă lungă de lemn, în care sînt făcute mai multe găuri și din care se cîntă (sau se zice), suflîndu-se printr’o crăpătură practicată la capătul de jos (🖼 2152, 2153): păstorul șade lîngă izvoară ... și zice în fluieră ȚICH. ¶ 2 🎼 Mic instrument, mai adesea de metal, cu care se fluieră sau se șuieră (🖼 2151) ¶ 3 Fluierătură, șuierătură: deteră fie-care trei ~e de mirare I. -GH.; din ascunsul grădinii răsuna prelung ... ~ul grangurilor GRL. ¶ 4 🫀 Osul piciorului care leagă genunchiul de gleznă, tibia 👉 TIBIA; întreaga parte a piciorului dintre genunchiu și gleznă: după un ceas zăpada era la glezne, după două, ți se îngropa ~ul pînă dincolo de genunchiu DLVR..

❍FLUIERIȚĂ (pl. -țe) sf. Tr.-Carp. dim. FLUIERĂ.