O definiție pentru flaur
Etimologice
flaur (-re), s. n. – Flaut. Lat. flabrum (Bogrea, Dacor., I, 258; REW 3340a). Cuvînt rar.
Intrare: flaur
flaur substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)