FERĂSTRĂU, ferăstraie, s. n. Unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de otel cu dinții ascuțiți, pusă în funcțiune cu mîna sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul lemnelor, uneori și al metalelor sau al altor corpuri tari. [Var.: ferestrău, fierăstrău, herăstrău s. n.] – Magh. fürész.