O definiție pentru feleluire
Arhaisme și regionalisme
felelui (felălui), feleluiesc (felăluiesc), vb. IV (reg.) 1. a răspunde (cuiva). 2. a răspunde (de ceva).
Intrare: feleluire
feleluire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||