‡FAPT¹ adj. p. FACE Făcut.

fapt, s.n. (înv.) 1. Făptură, ființă, creatură. 2. (mag.) Farmec, vrajă: „S-o tâlnit cu fapt de vânt, / Fapt din câmp, / Fapt pus, / Fapt adus, / Fapt suflat, / Fapt țâpat, / Fapt de moroi, / Fapt de strâgoi” (Papahagi, 1925: 285). – Lat. factum „fapt, acțiune, lucrare, lucru” (Scriban, DEX, MDA).