O definiție pentru exaltator (s.m.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

exaltatór s. m., pl. exaltatóri; f. sg. și pl. exaltatoáre

Intrare: exaltator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • exaltator
  • exaltatorul
  • exaltatoru‑
plural
  • exaltatori
  • exaltatorii
genitiv-dativ singular
  • exaltator
  • exaltatorului
plural
  • exaltatori
  • exaltatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)