*ERUDIȚIUNE, ERUDIȚIE sf. Știință adîncă, cunoștințe întinse cu privire la limbile vechi, la originile popoarelor, la inscripții și medalii, într’un cuvînt la toate documentele și materialele ajutătoare istoriei: gîndesc la adînca erudiție a acestui dascăl NEGR. [fr.].

* ERUDIȚIUNE, * ERUDIȚIE sf. Știință adîncă, cunoștințe întinse cu privire la limbile vechi, la originile popoarelor, la inscripții și medalii, într’un cuvînt la toate documentele și materialele ajutătoare istoriei: gîndesc la adînca erudiție a acestui dascăl (NEGR.) [fr.].

ERUDIȚIUNE s. f. v. erudiție.