*EMANAȚIUNE sf. 1 Faptul de a emana ¶ 2 Părticele infinit de mici și invizibile pe care unele corpuri le împrăștie în aer: mirosurile sînt produse prin emanațiuni; Fig.: simțeau bine cum le străbate ca o ~ de simpatie VLAH. ¶ 3 Fig. Ceea ce purcede, ce provine: autoritatea Bisericii este o ~ a puterii lui Dumnezeu [fr.].

* EMANAȚIUNE sf. 1 Faptul de a emană ¶ 2 Părticele infint de mici și invizibile pe care unele corpuri le împrăștie în aer: mirosurile sînt produse prin emanațiuni; Ⓕ: simțeau bine cum străbate ca o ~ de simpatie (VLAH.) ¶ 3 Ⓕ Ceea ce purcede, ce provine: autoritatea Bisericii este o ~ a puterii lui Dumnezeu [fr.].

EMANAȚIUNE s. f. v. emanație.