O definiție pentru ec (s.n.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

EC s. n. Unu-unu la zaruri, la jocul de table.

Intrare: ec (s.n.)
ec (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ec
  • ecul
  • ecu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ec
  • ecului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)