3 definiții pentru dărânare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dărîn, a -á v. tr. (lat. de-rêno, -áre, d. ren, rinichi, adică „a vătăma rinichiĭ pin prea mare sforțare”. V. rinichi. Cp. cu deșel și spetesc). Vest. Dăhulez. V. dorovăĭesc.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dărîna (-n, -at), vb. – A deșela, a speti, a istovi, a obosi. Lat. *dĕrenēre, de la rēn „rinichi” (REW 2581; Candrea; cf. Graur, BL, V, 95). În Trans. și Banat; cf. it. direnare, sp. derrengar. – Der. dărînat, adj. (inutil, nefolositor).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
dărâna, dărânez, vb. I (reg.) a obosi tare, a se slei de puteri.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: dărânare
dărânare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||