O definiție pentru dăndănire
Arhaisme și regionalisme
dăndăni pers. 3 sg. dăndăne, vb. IV refl. (reg.; despre clopote) a se legăna, a oscila.
Intrare: dăndănire
dăndănire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||