dîrjă f., pl. ĭ (ca și odîrjă). Nord. Dîrjală, prăjină saŭ nuĭa lungă. (Șez. 30, 291, și 33, 25). – În Trans. dîrjea, pl. ele.

dârjă, dârje, (îndârjă), s.f. (reg.) Coada mai lungă a îmblăciului; codorâște. – Var. a lui dârjală.

dârjă, dârje, (îndârjă), s.f. – (reg.) Coada mai lungă a îmblăciului; codorâște (ALRRM, 1973: 828). – Var. a lui dârjală (< sl. družalo „manivelă”, Candrea, Scriban cf. DER; < bg. darzalo, srb. držalo, MDA).