❍ DURĂITOARE sf. = HÎRÎITOARE [durăi].

durăitoáre, durăitori, (duruitoare), s.f. (reg.) Moară de lemn de mână, cu care se face zgomot ca să se sperie păsările (pentru protejarea culturilor agricole). ■ Exclusiv în Maram. și nordul Trans; în alte zone din țară: zbârnâitoare, uruitoare, cârâitoare. – Din durăi „a face zgomot” + suf. -toare (MDA).