2 definiții pentru dupleca


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dúplec, a -á v. tr. (lat. dúplico, -áre, a îndoi; duplicato póplite, cu genunchiŭ îndoit, d. dlplus, duplu. V. duplic, înduplec). Vechĭ. Azĭ Vidin. Îndoĭ, înduplec, încovoĭ, abat. V. intr. Mă înduplec: muntenașu dupleca (Șez. 32, 101).


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

duplecá (-c, -át), vb.1. A încovoia, a îndoi. – 2. (Banat) A răsfrînge, a sufleca. – 3. A supune. – 4. A ceda, a se supune, a admite. – Var. îndupleca. Mr. nduplic, nduplicari. Lat. duplicāre (Pușcariu 834; Candrea-Dens., 523; REW 2801; din lat. *induplicāre, după Densusianu, GS, V, 19), cf. ticin. dubigá, sp. doblegar. Var. este mult mai curentă decît forma primitivă, înv.Der. neînduplecat, adj. (intransigent, tenace); înduplecător, adj. (care încovoiază); înduplecătură, s. f. (încovoiere).

Intrare: dupleca
verb (VT14)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dupleca
  • duplecare
  • duplecat
  • duplecatu‑
  • duplecând
  • duplecându‑
singular plural
  • duplecă
  • duplecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • duplec
(să)
  • duplec
  • duplecam
  • duplecai
  • duplecasem
a II-a (tu)
  • dupleci
(să)
  • dupleci
  • duplecai
  • duplecași
  • duplecaseși
a III-a (el, ea)
  • duplecă
(să)
  • duplece
  • dupleca
  • duplecă
  • duplecase
plural I (noi)
  • duplecăm
(să)
  • duplecăm
  • duplecam
  • duplecarăm
  • duplecaserăm
  • duplecasem
a II-a (voi)
  • duplecați
(să)
  • duplecați
  • duplecați
  • duplecarăți
  • duplecaserăți
  • duplecaseți
a III-a (ei, ele)
  • duplecă
(să)
  • duplece
  • duplecau
  • dupleca
  • duplecaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)