2 definiții pentru dulmă
Etimologice
dulmă (-me), s. f. – Vînătă. Tc. dolma (Șeineanu, II, 165), cf. ngr. ντολμᾶς, bg., sb. dolma. Cuvînt rar.
Regionalisme / arhaisme
dulmă s.f. (reg.) dovleac, dovlecel.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: dulmă
dulmă substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||