2 definiții pentru duhuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
duhlésc, duhluĭésc și duhnésc v. intr. (vsl. duhnonti, dŭhnonti, a respira, a sufla, d. duhŭ, duh. V. dihanie, dihor, odihnesc, zduhnesc). Iron. Exal, emit putoare: duhnește a mahorcă (CL. 1910, 5, 318), duhnește a muced. – În Munt. și duhuĭesc (d. duh). Vechĭ și dihnesc (vsl. dyhnonti).
duhuĭésc V. duhnesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: duhuire
duhuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||