O definiție pentru duhobori


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

duhobóri s. m. și f. pl. Sectă creștină rusească de orientare panteistă, apărută în Ucraina în sec. 18 și constituită pe baza tezelor formulate de S. Kolesnikov și I. Pobirohin, care pretindeau că sunt inspirați de Duhul Sfânt; interpretau Biblia după bunul lor plac, trăiau în comun și refuzau autoritatea bisericească și pe cea a statului; în 1889-1890 majoritatea au emigrat în Canada, în mare parte și datorită ajutorului lui Lev Tolstoi, care le-a dăruit 25.000 de dolari, reprezentând drepturile de autor pentru romanul său Învierea. [Var.: duhobórți s. m. și f. pl.] – Din rus. duhoborî „luptători pentru spirit”.

Intrare: duhobori
substantiv masculin (M97)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • duhobori
  • duhoborii
genitiv-dativ singular
plural
  • duhobori
  • duhoborilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • duhobori
  • duhoborile
genitiv-dativ singular
plural
  • duhobori
  • duhoborilor
vocativ singular
plural