DUBALĂ, ‼ DUBEALĂ (pl. beli) sf. 1 Mold. Bucov. argăseală: în această tabăceală sau dubeală steteau pieile șase săptămâni (PAMF.); la cada cu dubală, cumătre lup, că nu-i de chip! (CRG.) ¶ 2 Mold. Trans. Ⓕ Ⓟ Om leneș, femeie sau vită leneșă, putoare, puturos după mirosul pieilor (PAMF.) (PȘC.) [rut. dubylo].

DUBEALĂ 👉 DUBALĂ.

dubálă, s.f. (reg.) 1. Tăbăceală, argăseală. 2. Soluție (din scoarță fiartă de arin) pentru argăsit pieile sau pentru vopsit lâna. – Din ucr. dubilo (Scriban); din dubi + suf. -eală (DEX, MDA).