DU BOIS [Dəbɔis], William Edward Burghardt (1868-1963), sociolog ghanez de origine americană. A militat pentru drepturile și libertățile populației de culoare din America criticând concepțiile filozofice care promovau ideile supremației rasei albe („Sufletul populației de culoare”, „Omul de culoare în Philadelphia. Studiu social”).

DU BOIS-REYMOND [dübuá reimõ], Emil (1818-1896), fiziolog german. Unul dintre creatorii electrofiziologiei („Cercetări asupra electricității animale”). A formulat teza agnostică: ignoramus ignorabimus (nu știm, nu vom ști niciodată).

DU BOS [dü bós], Charles (1882-1939), scriitor francez. Eseuri critice susținând primatul valorilor spirituale și morale în geneza operei literare („Aproximații”).

DU FAY sau DUFAY [düfé], Charles François de Cisternay (1698-1739), fizician francez. Contribuții în domeniul electricității. A pus în evidență existența celor două tipuri de electricitate, „vitroasă” și „rășinoasă” (ulterior denumite de B. Franklin pozitivă și negativă). Studii privind fosforescența și dubla refracție în cristale.

DU FU (712-770), poet chinez. Creator al unor noi forme de expresie îndelung cizelate în poezia chineză. Versuri de evocare a sentimentului de prietenie și compasiune, de revoltă socială și de adânc patriotism („Bucurii autumnale”, „Dregătorul din Sinan”).

DU GUESCLIN [dü géclẽ], Bertrand (c. 1320-1380), cavaler breton. A intrat în serviciul regelui Franței (1350), participând la luptele de la Evreux, Auray (1364), Najera (1367) din timpul Războiului de 100 de ani. Întruchipare ideală a cavalerului medieval, erou al unor poeme populare.

DU MARSAIS [dümarsé], César Chesneau (1676-1756), gramatician și retorician francez. a redactat articolele de gramatică ale „Enciclopediei franceze”. Lucrări de gramatică și studiul „Despre tropi”, care anticipează unele teorii lingvistice moderne privind actul traducerii.

DU MAURIER [dü morié], Daphné (1907-1989), scriitoare engleză. Romane de dragoste, cu numeroase ecranizări („Rebecca”, „Golful francezului”).

DU VIGNEAUD [dü vinõ], Vincent (1901-1978), biochimist american. Lucrări fundamentale în domeniul compușilor organici biologici care conțin sulf (biotină, penicilină, insulină, cistină) etc. A obținut oxitocina prin sinteză. Premiul Nobel pentru chimie (1955).

DUCOS DU HAURON [dü Kós dü ɔrö], Louis (1837-1920), fizician francez. Simultan, dar independent de Ch.-E. Cros, a inventat (1868-1869) principiul tricromiei (selecția tricromică) și al sintezei aditive și substractive de realizare a fotografiei color.

LECOMTE DU NOUY [ləkõt dü nuí], Émile André (1844-1914), arhitect francez. Elev al lui Viollet-le-Duc. A reconstruit, conform principiilor curente în epocă, cu modificări discutabile, biserica episcopală de la Curtea de Argeș, bisericile Trei Ierarhi și Sfântul nicolae Domnesc din Iași. M. coresp. al Acad. Române (1887).

MARTIN DU GARD [martẽ dü ga:r], Roger (1881-1958), scriitor francez. Format sub influența lui Zola și a raționalismului umanitarist. Romane realiste, unind observația socială cu cea psihologică, în care dezbate condiția intelectualului și problemele fundamentale ale culturii („Jean Barois”) sau urmărește cu minuțiozitate critica politică și socială a Franței înainte de primul război mondial (ciclul „Familia Thibault”), evocând luptele dintre protestanți li catolici, dintre conservatori și revoluționari, conflictele dintre frați; construite solid și echilibrat, într-un stil modern, romanele sale se remarcă prin dialogul frecvent și rapid și prin surprinderea atmosferei. Farse țărănești („Testamentul lui moș Leleu”, „Pompa”). Corespondență („Note asupra lui André Gide”). Premiul Nobel pentru literatură (1937).

PONSON DU TERRAIL [põsõ dü teraí], Pierre-Alexis, viconte (1829-1871), scriitor francez. Romane-foileton de mare popularitate („Isprăvile lui Rocambole”, „Dramele Parisului”).

REVUE HISTORIQUE DU SUD-EST EUROPEÉN [revü istorík dü süd-est öropeén], revistă apărută la București (1914-1946). Întemeiată și condusă până în 1940 de Nicolae Iorga, a publicat articole și studii privind istoria popoarelor din SE Europei, scrise în cea mai mare parte de directorul ei, Nicolae Iorga.

RUPESTRIS DU LOT [dü lo] (loc. fr.) subst. Soi de portaltoi pentru vița de vie, utilizat pe soluri sărace, calcaroase, în zone secetoase.