O definiție pentru dogări

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

A DOGĂRI ~esc intranz. A practica ocupația de dogar; a fi dogar. /Din dogar

Intrare: dogări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dogări
  • dogărire
  • dogărit
  • dogăritu‑
  • dogărind
  • dogărindu‑
singular plural
  • dogărește
  • dogăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dogăresc
(să)
  • dogăresc
  • dogăream
  • dogării
  • dogărisem
a II-a (tu)
  • dogărești
(să)
  • dogărești
  • dogăreai
  • dogăriși
  • dogăriseși
a III-a (el, ea)
  • dogărește
(să)
  • dogărească
  • dogărea
  • dogări
  • dogărise
plural I (noi)
  • dogărim
(să)
  • dogărim
  • dogăream
  • dogărirăm
  • dogăriserăm
  • dogărisem
a II-a (voi)
  • dogăriți
(să)
  • dogăriți
  • dogăreați
  • dogărirăți
  • dogăriserăți
  • dogăriseți
a III-a (ei, ele)
  • dogăresc
(să)
  • dogărească
  • dogăreau
  • dogări
  • dogăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)