DOFTOR sm. Ⓟ Medic, doctor: cînd să va afla că vraciul iaste dascal, cumu le dzic, acestora ~i, atunci să credă și mai bine (PRV.-LP.).

DOFTORAȘ sm. dim. DOFTOR: doftorii de pe atunci, niște doftorași Nemți, Ovrei sau Greci (I.-GH.).

DOHTOR... = DOFTOR: nu mă lăsați fraților, chemați ~i! (ȚICH.).

dóftor, doftori, s.m. (pop.) Doctor. (Maram., Trans., Moldova). – Var. a lui doctor.