DOBĂ (pl. -be) sf. Mold. Bucov. Trans. 1 🎼 – TOBĂ; Cînd mă pui să odihnesc, Doba-mi bate să pornesc (IK.-BRS.); Ⓕ: să-i faci... spinarea ~ (CRG.), să-l bați sdravăn; a se face ~ de carte, a se îndopa cu învățătură, a deveni foarte învățat: mi le tălmăcește în românește domnu Ion Gălușcă care-i ~ de carte (ALECS.) ¶ 2 🍽 Un fel de cîrnat gros umplut cu carne de porc: să-i prezenți dobe de mistreț și chebapuri de căprioară, în loc de pui de găină (ODOB.), [ung. dob].

dóbă, dobe, s.f. (reg.) Instrument muzical; tobă. ■ (onom.) Doba, Dobai, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. dob „tobă” (Șăineanu, Scriban, MDA).