† DIREGE – DREGE.

† DIRES I. adj. p. DIREGE = DRES: răchiul însă era ~... și ei s’au îmbătat cuc (SB.) II. (pl. -ese) sn. ‡ Document, hrisov, act vechi emanat de la Domn sau de la o administrație publică: au... trimis... și ~, ce-i zic ei atișerif, de domnie neschimbată, lui și seminției lui (M.-COST.). III. sbst. † Faptul de a d(i)rege, dres: ~ul borșurilor îl fac numai gospodinele bune (ȘEZ.).

DREGE, † DEREGE, † DIREGE (-eg; perf. -esei; part. -es) vb. tr. 1 ‡ A conduce, a îndruma, a călăuzi: urmele mele (pașii mei) drege după cuvîntul tău (PS.-SCH.) ¶ 2 A pune în ordine, a rîndui, a pregăti cum trebue: mai drege una, mai alta prin casă, ca muiere vrednică (FR.-CDR.); deșertă plosca, își drese glasul și începu (NEGR.); Tuși, își drese gîtlejul și ’ncepu a povesti (PANN) ¶ 3 A face, a pune la cale: s’a luat după dînsul, să vadă ce va drege cu banii (SB.); ei nu știau ce să facă, ce să dreagă, ca să umble după placul ei (ISP.) ¶ 4 F A pedepsi, a-i veni de hac: ei las’, măi bade, că te oiu drege eu! (ALECS.) ¶ 5 🍽 A pune într’o mîncare condimentele necesare sau a-i adăuga lapte, unt, ouă, zahăr, etc., spre a-i da un gust mai bun: unii fac diresala fierbînd barabulele cu borș și dregîndu-le cu smîntînă (ȘEZ.) ¶ 6 ~ vinul, a-l amesteca cu apă sau diferite ingrediente ¶ 7 A sulemeni, a da cu suliman, a spoi (obrazul): femeile în Orient au urîciosul obiceiu de a-și drege obrazul cu suliman ¶ 8 ‡ A turna (vin) în pahare: păharnicul al treile... direge și el la masa Domnului (GR.-UR.); cînd păhărniceii dreseră pe la toți prin pahare, Mihnea se sculă (ODOB.) ¶ 9 A îndrepta ceva stricat, a repara: ~ un ceasornic; F: meșterul strică și drege de frică ¶ 10 👕 A coase pe unde e rupt, a pune un petec, a cîrpi vorb. de o rufă, de o haină, de o încălțăminte; (P): mai rău te rupi, cînd vrei să te dregi (ZNN.); na-ți-o frîntă, că ți-am dres-o, se zice cuiva care, vrînd să îndrepteze o greșală, face una mai mare ¶ 11 Ⓕ A îndrepta, a șterge o greșală: a dres greșala pe care a făcut-o [lat. dĭrĭgĕre].

dirége, v.t. v. derege.