2 definiții pentru diplit
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dipli (-lesc, -it), vb. – A ciurui. Origine necunoscută. Înv. (sec. XVII). Este poate în legătură cu ngr. δυπλοῦς „dublu”.
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
dipli subst. Semn temporal în muzica bisericească psaltică, compus al lui apli, care adaugă două bătăi notei sub care este scris. – Din gr. dipli „dublu”.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: diplit
diplit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
diplire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)