O definiție pentru dinstuire
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
dinstui (dinstuiesc, dinstuit), vb. – (Olt.) A pune fund la un butoi. Sb. dance „fund de butoi” (Scriban).
Intrare: dinstuire
dinstuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||