O definiție pentru dezbârcire
Etimologice
DEZBÎRCI, dezbîrcesc, vb. IV. ~ Tranz. A îndepărta cutele, ridurile; a netezi. (pref. dez- + zbîrci)
Intrare: dezbârcire
dezbârcire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||