❍ DETINĂ – DATINĂ.

DATINĂ, DETINĂ (pl.-ni) sf. Obiceiu (al unui popor, al unei societăți) consacrat, înrădăcinat de mai multă vreme, rămas din timpuri vechi: păstrător credincios al limbii și al datinilor părintești (VLAH.); așa-i e detina (R.-COD.) [vsl. dědina, modificat după dat].