O definiție pentru desmântare

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

desmînta (-t, -at), vb. – (Trans.) A face să se răzgîndească. Origine incertă. Pare a fi un der. de la lat. mantāre „a aștepta”, intensiv de la manēre; în acest caz *dĭsmantāre ar însemna „a exaspera” sau „a descuraja” pe cineva. După Tiktin, de la un lat. *dĭsmentāre, de la mens; după Giuglea, RF, II, 49, din lat. *dĭsmonĭtāre. Candrea trece sub tăcere etimonul, iar Scriban pare a ignora cuvîntul, care este destul de rar.

Intrare: desmântare
desmântare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • desmântare
  • desmântarea
plural
  • desmântări
  • desmântările
genitiv-dativ singular
  • desmântări
  • desmântării
plural
  • desmântări
  • desmântărilor
vocativ singular
plural