DESMOȘTENI, DEZ- (-enesc) vb. tr. A scoate pe cineva din moștenire, a-l lipsi de moștenire.

DESMOȘTENIT, DEZ- adj. p. DESMOȘTENI. Lipsit de moștenire ¶ 2 Ⓕ (adj. și sm.) Lipsit de anumite bunuri pe care le au alții: desmoșteniții soartei; sărmanii desmoșteniți cari suferă și plîng în umbră (BR.-VN.).