3 definiții pentru deștinge


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

deștínge v vz descinde

deștíng, -íns, a -ínge v. tr. (lat. descéndere, după verbele în -ing, ca încing). Vechĭ. Descind, mă scobor.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

deștínge (-g, -ns), vb. – A coborî, a se da jos. – Var. deștinde. Lat. descĕndĕre (Candrea-Dens., 495; Tiktin; Candrea), cf. it. descendere, fr. descendre, sp. descender. Este dublet de la forma neol. descinde, vb. (a coborî, a se da jos; a se opri, a se caza; despre poliție, a face o descindere într-o casă sau într-un local), cu sensurile fr. descendre. Înv. (sec. XVI-XVII).

Intrare: deștinge
verb (V622)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deștinge
  • deștingere
  • deștins
  • deștinsu‑
  • deștingând
  • deștingându‑
singular plural
  • deștinge
  • deștingeți
  • deștingeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșting
(să)
  • deșting
  • deștingeam
  • deștinsei
  • deștinsesem
a II-a (tu)
  • deștingi
(să)
  • deștingi
  • deștingeai
  • deștinseși
  • deștinseseși
a III-a (el, ea)
  • deștinge
(să)
  • deștingă
  • deștingea
  • deștinse
  • deștinsese
plural I (noi)
  • deștingem
(să)
  • deștingem
  • deștingeam
  • deștinserăm
  • deștinseserăm
  • deștinsesem
a II-a (voi)
  • deștingeți
(să)
  • deștingeți
  • deștingeați
  • deștinserăți
  • deștinseserăți
  • deștinseseți
a III-a (ei, ele)
  • deșting
(să)
  • deștingă
  • deștingeau
  • deștinseră
  • deștinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)