DOMOLI, ‼ Mold. DĂMOLI (-olesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) mai astîmpăra: după ce-și domoliră frații cei mari mînia, făcu băiețanul foc bun (RET.); au știut a-i dămoli, luîndu-i cu binișorul (CRG.); para focului se domolise (GRL.); boala a început a se domoli și lumea s’a readunat încetul cu încetul în oraș (I.-GH.) ¶ 2 A (se) încetini: domolește pasul, îl lasă să se ducă înainte (BR.-VN.) [domol].