dấjdie, dâjdii, s.f. (arh.) Probabil element din construcția colibei păcurărești sau a gardului împrejmuitor al stânii: „Pe mine legatu, / De furca colibii, / De marginea dâjdii” (Antologie, 1980: 373). – Et. nec.

dâjdie, dâjdii, s.f. – (reg.; arh.) Probabil element din construcția colibei păcurărești sau a gardului împrejmuitor al stânii: „Pe mine legatu, / De furca colibii, / De marginea dâjdii” (Antologie, 1980: 373; Berbești, 1930). – Et. nec.

dâjdie, -ii, s.n. – Probabil element component al colibei păcurărești sau gardul împrejmuitor al stânii: „Pe mine legatu, / De furca colibii, / De marginea dâjdii” (Antologie 1980: 373; Berbești, 1930). – Et. nec.