cătreț sn [At: DA / V: cotreț / Pl: ~e / E: mg ketrec ] 1-2 Despărțitură de scânduri sau nuiele (într-un grajd sau într-o cămară), în care se țin găini. 3 Coteț de păsări. 4 Cușcă în care se transportă păsări.

cotreț sm vz cătreț

creteț sn vz cătreț

cătreț (cotreț), cătrețe (cotrețe), s.n. (reg.) coteț, cușcă (de păsări), coteneață.