opțiuni
5 definiții pentru cărăbănit

Explicative DEX

cărăbănit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cărăbăni1] 1-4 (Pfm) Cărăbănire (1-4).

cărăbănit2 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: cărăbăni2] 1-2 Cărăbănire2 (1-2).

cărăbănit3, ~ă a [At: PAMFILE, S. T. 187 / Pl: ~iți, ~e / E: cărăbăni1] 1-2 (Pfm) Plecat (și pe furiș). 3 (Reg) Cărat. 4 (Pfm) Ciomăgit. 5 (Arg; pex) Ucis.

cărăbănit4, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cărăbăni2] 1-2 (Mls; d. vite) Umflat de iarbă sau de boală.

Argou

cărăbănit, -ă, cărăbăniți, -te, adj. furat.

Intrare: cărăbănit
cărăbănit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăbănit
  • cărăbănitul
  • cărăbănitu‑
  • cărăbănită
  • cărăbănita
plural
  • cărăbăniți
  • cărăbăniții
  • cărăbănite
  • cărăbănitele
genitiv-dativ singular
  • cărăbănit
  • cărăbănitului
  • cărăbănite
  • cărăbănitei
plural
  • cărăbăniți
  • cărăbăniților
  • cărăbănite
  • cărăbănitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)