O definiție pentru căpușa

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+căpușa (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. căpușez, 3 căpușea; conj. prez. 1 sg. să căpușez, 3 să căpușeze; ger. căpușând

Intrare: căpușa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căpușa
  • căpușare
  • căpușat
  • căpușatu‑
  • căpușând
  • căpușându‑
singular plural
  • căpușea
  • căpușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căpușez
(să)
  • căpușez
  • căpușam
  • căpușai
  • căpușasem
a II-a (tu)
  • căpușezi
(să)
  • căpușezi
  • căpușai
  • căpușași
  • căpușaseși
a III-a (el, ea)
  • căpușea
(să)
  • căpușeze
  • căpușa
  • căpușă
  • căpușase
plural I (noi)
  • căpușăm
(să)
  • căpușăm
  • căpușam
  • căpușarăm
  • căpușaserăm
  • căpușasem
a II-a (voi)
  • căpușați
(să)
  • căpușați
  • căpușați
  • căpușarăți
  • căpușaserăți
  • căpușaseți
a III-a (ei, ele)
  • căpușea
(să)
  • căpușeze
  • căpușau
  • căpușa
  • căpușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)