O definiție pentru călțui

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

călțuì v. 1. a astupa cu câlți; 2. a destrăma lâna sau stofa.

Intrare: călțui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • călțui
  • călțuire
  • călțuit
  • călțuitu‑
  • călțuind
  • călțuindu‑
singular plural
  • călțuiește
  • călțuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • călțuiesc
(să)
  • călțuiesc
  • călțuiam
  • călțuii
  • călțuisem
a II-a (tu)
  • călțuiești
(să)
  • călțuiești
  • călțuiai
  • călțuiși
  • călțuiseși
a III-a (el, ea)
  • călțuiește
(să)
  • călțuiască
  • călțuia
  • călțui
  • călțuise
plural I (noi)
  • călțuim
(să)
  • călțuim
  • călțuiam
  • călțuirăm
  • călțuiserăm
  • călțuisem
a II-a (voi)
  • călțuiți
(să)
  • călțuiți
  • călțuiați
  • călțuirăți
  • călțuiserăți
  • călțuiseți
a III-a (ei, ele)
  • călțuiesc
(să)
  • călțuiască
  • călțuiau
  • călțui
  • călțuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)