O definiție pentru căfăire
Etimologice
căfăi (-ăesc, -it), vb. – A bate, a da o bătaie. Mag. kifejni (Cihac, II, 487). În Trans.
Intrare: căfăire
căfăire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||