O definiție pentru căfăire
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
căfăi (-ăesc, -it), vb. – A bate, a da o bătaie. Mag. kifejni (Cihac, II, 487). În Trans.
Intrare: căfăire
căfăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |