O definiție pentru căfăire

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căfăi (-ăesc, -it), vb. – A bate, a da o bătaie. Mag. kifejni (Cihac, II, 487). În Trans.

Intrare: căfăire
căfăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căfăire
  • căfăirea
plural
  • căfăiri
  • căfăirile
genitiv-dativ singular
  • căfăiri
  • căfăirii
plural
  • căfăiri
  • căfăirilor
vocativ singular
plural