2 definiții pentru căcător
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
căcător, ~oare a [At: LB / Pl: ~i, ~oare / E: căca + -(ă)tor] Care provoacă diaree Si: purgativ.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
CĂCĂTOR, CĂCĂTOARE, căcători, căcătoare, adj. Care produce diaree. (din căca)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: căcător
căcător adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)