CÎRCEL (pl. -cei), CÎRCEIU sm. 🌿 Firicel verde răsucit în spirală ce crește pe tulpina unor plante (vița de vie, mazărea, măzărichea, mutătoarea, etc.) și cu ajutorul căruia se acață de alte plante, de araci, etc. (🖼 1261) ¶ 2 CÎRCEL Oaș. Veriguță la urechi, cercel ¶ 3 ❍ 🩺 Contractare involuntară și dureroasă a mușchilor, crampă: sgîrcit de cîrceii de prin toate încheieturile, se ghemui sub plapomă (VLAH.); ~ la stomac, durere în stomac care face pe om să se sgîrcească, să se încovrige: apucîndu-l cîrcei la stomac, crezu că s’a apropiat ceasul morții (BAS.); adverbial: a și dat holera peste mine și m’a frămîntat și m’a sgîrcit cîrcel (CRG.) ¶ 4 🐙 Mic animal din genul Arahnidelor, care trăește în genere ca parasit înfipt în pielea cîinilor, oilor, boilor, etc. sugîndule sîngele (Ixodes ricinus) (🖼 1260) [comp. srb. krč < vsl. kŭrčiti].

CÎRCEL, cîrcei, s. m. 1. Contracție bruscă și involuntară a mușchilor, însoțită de obicei de senzații dureroase. 2. Fire răsucite în spirală, care cresc pe tulpina unor plante și cu ajutorul cărorora planta se agăță de corpurile din jurul ei. 3. (Zool.) Căpușă (1). – Din *cîrci (<sb. krč) + suf. -el.