câșâță, s.f. v. cășiță².

câșâță, s.f. – v. cășiță („întăritură de nuiele și pietre la maluri sau poduri”).

câșâță, -e, (câșiță), s.f. – 1. Întâritură la poduri (Mara, Giulești). 2. Întăritură la marginea apei (Strâmtura, Bârsana, Vișeu). 3. Ghizdurile de la fântână (Budești). 4. Despărțiturile la ladă (Hoteni, Bârsana, Vișeu). 5. Stivă de lemn puse cruciș la uscat (Ieud, Săcel) (ALR 1973). 6. Dig construit pe malul apei din bârne de lemn (Gh. Pop 1971). – Câș(ă) + iță.