2 definiții pentru cârcălire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cârcălire [At: COSTINESCU / V: căr~ / Pl: ~ri / E: cârcăli] 1 (Pop; d. alimente) Prăjire superficială Si: cârcălit1. 2 vtr (Pfm) Murdărie. 3 (Pfm; spc) Scriere urâtă, ilizibilă Si: cârcăleală, cârcălit1, cârcălitură. 4 vt (Pfm; spc) Mod de a desena (sau a picta) urât, fără talent Si: cârcăleală, cârcălit1, cârcălitură. 5 (Pop) Necăjire. 6 vtr (Pfm) Superficialitate.
cărcălire sf vz cârcălire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cârcălire
cârcălire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cărcălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |