2 definiții pentru cuștuluire
Etimologice
cuștului (-uesc, -it), vb. – A ciuguli, a gusta. Mag. kostolni (DAR). Trans.
Arhaisme și regionalisme
cuștului, cuștuluiesc, vb. IV (reg.) a gusta.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: cuștuluire
cuștuluire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||