4 definiții pentru curui (vb.)

Explicative DEX

curui2 vi [At: DA / Pzi: curui / E: nct] (Reg) A curge.

Regionalisme / arhaisme

curuí, curuiesc, (curlui), v.t. (reg.; pop.) A croi, a confecționa, a face: „Curuiește-mi cămașa!” (Bilțiu, 1996: 300). – Cf. croi „a confecționa” (MDA).

curui, curuiesc, (curlui), vb. tranz. – (reg.; pop.) A croi, a confecționa, a face: „Curuiește-mi cămașa!” (Bilțiu, 1996: 300); „Icoane mă curuiesc / Și-n biserici mă tomnesc” (Bilțiu, 1996: 223). – Cf. croi „a confecționa” (< sl. krojiti) (MDA).

curui, curuiesc, (curlui), vb. tranz. – A croi, a confecționa, a face: „Curuiește-mi cămașă!” (Bilțiu 1996: 300); „Icoane mă curuiesc / Și-n biserici mă tomnesc” (Bilțiu 1996: 223). – Cf. croi (< sl. krojiti).

Intrare: curui (vb.)
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curui
  • curuire
  • curuit
  • curuitu‑
  • curuind
  • curuindu‑
singular plural
  • curuiește
  • curuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curuiesc
(să)
  • curuiesc
  • curuiam
  • curuii
  • curuisem
a II-a (tu)
  • curuiești
(să)
  • curuiești
  • curuiai
  • curuiși
  • curuiseși
a III-a (el, ea)
  • curuiește
(să)
  • curuiască
  • curuia
  • curui
  • curuise
plural I (noi)
  • curuim
(să)
  • curuim
  • curuiam
  • curuirăm
  • curuiserăm
  • curuisem
a II-a (voi)
  • curuiți
(să)
  • curuiți
  • curuiați
  • curuirăți
  • curuiserăți
  • curuiseți
a III-a (ei, ele)
  • curuiesc
(să)
  • curuiască
  • curuiau
  • curui
  • curuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)