O definiție pentru curtenit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
curtenit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I 73 / Pl: ~iți, ~e / E: curteni] (Înv; md. femei) Curtat2.
Intrare: curtenit
curtenit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)